Actorul Ovidiu Niculescu despre... Romānia după 20 de ani

16.11.2009

Cred că puteam să ne descurcăm mai bine. Dar să fim optimiști. Cine se târăște nu se împiedică.

(sursa:romania-actualitati)

Trupa Byron a lansat clipul `Losing Control`

25.05.2009

Trupa Byron a lansat vineri (22 mai 2009) un nou videoclip intitulat `Losing Control`. Melodia apartine albumului "Forbidden Drama", lansat in octombrie 2007.

Eroul clipului `Losing Control` este interpretat de actorul Ovidiu Niculescu, iar de regia materialului s-a ocupat Victor Panfilov.

Referitor la povestea clipului, Codrut Dumitrescu, managerul trupei Byron, a declarat:

"Avem un personaj in videoclip care este jucat de Ovidiu Niculescu, actorul din `Restul e Tacere`, si care ne prezinta o zi din viata unui corporatist, cu intamplari si drame cotidiene. Suntem foarte multumiti de viziunea regizorului Victor Panfilov asupra piesei si speram sa colaboram in continuare".

Daca vrei sa vezi noul clip Byron `Losing Control`, il gasesti un pic mai jos.

(sursa:bestmusic)

Cu "Tenisi Albi" la Fratelli

09.05.2009

Invitat la clubul Fratelli de catre Ovidiu Niculescu ce sustinea o audite in vederea rezidentei in faimosul club mi-am luat camera foto si inima in dinti si am onorat invitatia.

Asa am facut cunostinta cu trupa actorului, intitulata ciudat "Tenisi albi". De ce...? poate aflati voi si imi spuneti si mie.

Pe mine m-au impresionat pe langa capacitatea fantastica a versurilor lui Ovidiu de a te trimite in "lumea aceea" si calitatea oamenilor ce urca cu el pe scena. Cu mare experienta in meseria lor, colegii prietenului Ovidiu il sustin cu brio in demersul lor spre o muzica apropiata curentului "british pop".

Tragand seva din "trairile" noastre din satul de pescari...sau din iubite ce au disparut in bratele altora, la fel ca si colegul sau de banca din ATF - Tudor Chirila, Ovidiu Niculescu continua sa ma emotioneze si sa ma bucure prin calitatea demersului sau artistic.

Personal am ascultat multe trupe care mai de care mai dibace in a interpreta piese celebre ce te ridica de pe scaun. Ce mi-a ramas intr-adevar dupa ce am ascultat pret de peste 3 ore trupa "Tenisi Albi" sunt melodile compuse si aranjate de ei pe versurile faine ale lui Ovidiu. Ascult si acum cu placere piese ca "Ea", "Tigara" sau "Tenisi albi"

Trupa "Tenisi Albi"

Ovidiu Niculescu - Vocal /chitara acustica
Matei Damian Ulmu - Chitara solo / vocal
Cristian "Take" Dumitru - Bass / vocal
Dragos Mierlea - Tobe /vocal  (sursa:victorvurtejanu.blogspot)

Ovidiu Niculescu - Actor! Restul... e tăcere!

Pentru o pereche de bascheţi şi cîteva ocheade de la fetele frumoase, Ovidiu Niculescu a decis că vrea să fie actor. Se întîmpla în vremea adolescenţei. Între timp, a ajuns actor cu atestat, iar prestaţia sa din filmul semnat Nae Caranfil – ”Restul e tăcere” – a atras atenţia criticilor şi a spectatorilor. Pentru a-l juca pe Leon Negrescu, Ovidiu s-a îngrăşat 25 de kilograme, şi-a îmbătrînit vocea şi fizicul şi a făcut un rol de zile mari. Restul... e tăcere!

ovidiu niculescu- De cît timp eşti actor “cu acte în regulă”?
- Sînt actor de cînd m-am născut! Cînd încă nu ştiam să vorbesc şi-mi doream ceva, mă străduiam să urlu ca din gură de şarpe pentru ca oamenii din jurul meu să se emoţioneze şi să-mi facă pe plac. Toţi facem asta, toţi sîntem actori, diferenţa e că actorii cu ”acte în regulă”, ca să zic aşa, aleg să copilărească mai mult.

- Cînd te-ai molipsit de actorie?
- Era prin '88, cînd mă duceam să-mi cumpăr bascheţi de la Cocorul cu troleibuzul 90. M-am întîlnit cu doi prieteni buni care mergeau la un cerc de teatru al liceului ”Mihai Viteazul”. M-au chemat şi pe mine, ”că vin fete frumoase”, aşa că m-am dus. Neprevăzutul s-a produs cînd am fost urcat pe scenă să spun o poezie în lumina reflec­toarelor şi, iniţial, m-am blocat, ca, după 10 secunde, să nu-mi mai tacă gura. În noaptea aia, în pat, încălţat cu bascheţii noi, după cum era obiceiul, mi-am jurat că asta vreau să fac toată viaţa: să joc teatru şi să-mi cumpăr încălţări!

- Cum au comentat părinţii decizia ta de a te face actor?
- Tata şi-a aprins o ţigară şi mi-a spus că ar fi bine să pun mîna pe carte, că o să ajung să mătur şpanul prin fabrică şi o să rîdă de mine inginerii cu diplomă, fapt care, în vremurile pe care le trăim noi actorii, nu-i lipsit de adevăr...

- Unde ai copilărit?
- Am copilărit numai în Bucureşti, mai precis în Văcăreşti, n-am avut niciodată rude la ţară. Prima dată, am văzut vaca la grădina zoologică şi nu spun că-mi pare rău dacă sînt dus în ”linişte”: după trei zile, mă apucă criza şi caut să aud un troleibuz, un tramvai sau nişte claxoane ca să mă pot relaxa. Sînt îndrăgostit pe viaţă de oraşul ăsta şi mă doare cînd lumea îl înjură. Pentru mine, are farmecul mirosului de gutui pe care le punea bunica pe prispă şi din care nu-mi dădea voie să mănînc decît dacă m-am spălat pe mîini la cişmea şi am dat şi pe ”cotoare” cu apă. Are gustul cornului de un leu, proaspăt, înmuiat în ceaiul cu esenţă de rom şi cuişoare ce-mi ţinea loc de mic dejun dimineaţa şi eleganţa juliturilor pe care le obţineam bătîndu-mă cu cornete printre ruinele puşcăriei Văcăreşti sau prin tufişurile parcului Carol.

- Cine era actorul preferat pe atunci?
- Mama.

25 de kilograme în plus, pentru un rol

- Eşti un actor disciplinovidiu niculescuat – asculţi de regizor?
- Oooo, aţi lovit unde doare mai tare... depinde de regizor. Relaţia dintre actor şi regizor este ca cea dintre doi amanţi – cînd e chimie, e chimie, cînd nu-i chimie, nu-i nici o şmecherie, poate să fie cel mult mişcare fizică.

- Pînă acum, te-am văzut în roluri diferite: de la mafiotul homosexual din ”Băieţi buni” pînă la mogulul Leon. Dintre ele, care ţi s-a părut cel mai incitant?
- E ca şi cum m-aţi pune să spun pe cine iubesc mai mult: pe mama sau pe tata. Sincer, habar n-am, le iubesc pe toate, chiar şi pe cele care m-au dezamăgit, căci am avut mult de învăţat de la ele. Totuşi, cel mai incitant în ceea ce priveşte lucrul pentru a ajunge la personaj este Leon, dar nu pentru că a trebuit să mă îngraş 25 de kilograme şi să-mi schimb vocea ca să fiu mult mai bătrîn, ci pentru simplu motiv că este cel mai recent. În meseria asta contează întotdeauna cine eşti la momentul prezent, de aceea sînt sigur că despre următorul rol am să spun la fel pînă cînd va apărea următorul şi tot aşa. Actorul, dacă vrea să facă performanţă, trebuie să fie ca Serghei Bubka, să-şi ridice singur ştafeta din ce în ce mai sus, chiar dacă nu i-o mai cere nimeni.

- Mulţi consideră că eşti revelaţia acestui film. Ce ţi-a plăcut cel mai tare la personajul tău?
- Forţa cu care visează la vremuri mai bune, credinţa cu care se aruncă în proiect indiferent că este pozitiv sau negativ. Inocenţa şi mai ales freza!

- Pentru rolul din ”Restul e tăcere”, ai fost ”îmbătrînit” prin artificii de machiaj. Care a fost prima reacţie atunci cînd te-ai văzut în oglinda încărunţit şi cu riduri?
- Prima reacţie n-a fost a mea, a fost a mamei, am trecut o dată nedemachiat pe la ea ca să mănînc salata boeuf, direct de la o probă de machiaj, şi mama s-a crucit, jurînd că semăn cu străbunicul meu, un tip tot cam ca Leon, ”bigger than life”, pe care îl chema Vasile Boierul. Nu m-am gîndit niciodată cum o să arăt la bătrîneţe pe dinafară, mă gîndesc tot timpul cum o să arăt pe dinăuntru şi sper să învăţ să îmbătrînesc frumos. Vorba unui prieten mai în vîrstă, de ale cărui vorbe de duh mi-e dor mereu: "Cui nu-i place bătrîneţea să n-o apuce, dragă!”. Te pup de nu te vezi, Costică Drăgănescu!

Solist vocal la Tenişi albi

- Peripeţii de la filmări...
- Odată, într-o pauză de la filmare, am ieşit din locaţie machiat, deci bătrîn, ca să-mi cumpăr ţigări, trebuia să traversez un bulevard şi stăteam la stop, o fată tînără şi frumoasă, cu nişte picioare superbe şi cîte şi mai cîte, s-a oferit să mă treacă strada. Vă jur că d-atunci n-am mai ţinut legătura cu ea!

- Ce se întîmplă cu teatrul, unde joci în noua stagiune?
- La Teatrul Mic, sînt mîndru să joc, deşi e un moment cam trist pentru teatru în general, televiziunea a cîştigat foarte mult teren în ultimii ani - şi nu de fiecare dată cinstit, dacă mă pot exprima aşa. Eu iubesc acest teatru, căci în el au jucat şi încă mai joacă mari actori ai scenei rom`neşti: Mitică Popescu, Leopoldina Bălănuţă, Ştefan Iordache, Valeria Seciu, Dan Condurache, Gheorghe Visu şi mulţi, mulţi alţii, de la care îmi cer scuze că nu-i pot aminti aici, tineri sau mai în vîrstă, pe care îi admir, care au fost şi-mi vor rămîne idoli toată viaţa şi pentru care m-am făcut actor. Vă rog să observaţi că nu spun să le fie ţărîna uşoară celor care s-au dus pentru că eu nu cred că actorii mor, ci doar că se transferă la un teatru mai bun. Cît despre cei care vor să mă vadă şi într-o altă ipostază, să vină la concertele trupei Tenişi albi, unde sînt solist vocal, sau să-mi ţină pumnii să mai fac şi alte filme frumoase.

- Cît de mult timp petreci alături de familie?
- Din păcate, prea puţin, marele meu noroc este însă că sînt înconjurat de oameni care mă înţeleg şi-mi înţeleg pasiunea. Am un băiat, Petru, proaspăt elev în clasa întîi, care nu vrea să se facă actor şi căruia sînt mîndru că nu i-am dat numele Ovidiu Niculescu jr. şi o fostă soţie care mi-e cea mai bună prietenă şi care are calitatea de a fi un înger în viaţă. Cît despre celelalte femei din viaţa mea... tăcere! (sursa:protvmagazin)

 

Comentarii

până acum sunt 1 comentarii

- Esti actor dar ,,prost crescut\'\', ai demonstrat-o la ,,CIREASA DE PE TORT\'\' fata de Diana Dumitrescu, indiferent de motivul pe care l-ai avut.
- Ai dat dovada ca esti mai rau decat un misogin, sau ai un caracter ,,golanesc\'\' si nu ai ce cauta intr-un anturaj si cu femei.

Postat de Cosieru Nelu Wednesday, 3.12.2014 @ 13:42pm | #1

Scrie un comentariu:

Nume:(*)
Email:
Comentariu:(*)
Cod validare:(*)
o poza
 

Notă: Câmpurile marcate cu (*) sunt obligatorii. Adresa de mail nu va fi vizibilă sau folosită în alte scopuri. Vă rugăm scrieţi comentarii relevante. Orice conţinut nepotrivit sau ofensator poate să fie modificat şi/sau şters.

Caractere interzise /\%&$#~<>^*"{}[]